Filed under: ouch
ar fi ceva de genul: încetează, femeie! opreşte-te! îmi tot zic asta, dar nu ma opresc din citit, recitit, răscitit.. daca pagina aia ar fi tactilă, ar începe să se şteargă tuşul sau ce naibii e ăla. şi e normal.. cred.. să citesc iar şi iar pentru că nu-mi vine a crede. eram convinsă de existenţa a ceva mult mai puţin… prezent. îmi zic: hei, măcar e ceva acolo, e o urmă (leaving traces and shit). dar ce mă fac dacă în acelaşi timp regret? toată partea aia cu “îmi faci rău”, “ne facem rău”, “nu vreau să-ţi fac rău” etc. etc. există şi ea.
e ora 3 şi trebuie să dorm, dar am picat deja pt. vreo 3 ore. ca de obicei, m-am trezit şi nu a fost plăcut. de ce-o zice lumea că dacă dormi scapi din ganduri cotidiene? subconştientul nu e mai breaz!!! sau inconştientul… hmmm.. mă întreb ce parte din mine vorbeşte acum.. pt. că lucidă nu sunt.
somn uşor
(de fapt, n-ar fi mai bine să fie greu? sau de ce i se zice uşor, anyway? în sensul de “să adormi repede”? sau “să-ţi fie somnul lin?” lin my ass!)
I lose everything. And I’m waiting for the day I’ll lose my mind. That is, if I don’t lose my recognition 1st..
in theory that’s what I wanted, but now I face facts: they’re gone, I’ve lost them.
NOW WHAT?!???!?
azi de dimineaţă aveam certitudini. imediat cum am plecat s-au dus naibii şi nu mai sunt deloc sigură.
*silence* and *sleep*
Filed under: ouch
get used to it, get used to it, get used to it, get used to it. get used to it. get used to it.
and repeat this until you’ll fucking imprint it on you stupid brain.
titan pentru ilfov. aşteaptă cu oameni care au venit cu alţi bătrâni pe care îi auzi tânguindu-se după paravan. rude care tot intră. “nu v-am zis de atâtea ori să staţi după perdea?!?!”, “da’ de ce nu vorbeşte frumos cu mine?”(pentru că nu pricepi omule!). sperie-te când, pentru câteva clipe, cineva aude cuvântul morgă şi speri că nu a fost bolnavul tău. observă-l pe individul cu tatuaje pe braţe şi inele la fiecare dintre degetele mâinii stângi care se bucură când află că nevastă-sa e gravidă (totuşi nu înţelege de ce nu-l anunţă nimeni că o internează). şi tu continuă să aştepţi. şi apoi urmează-l pe brancardierul care ţi-l duce în secţie. numai că tu n-ai voie “pe sus”, aşa că nimereşti la subsol. unde te sufoci. unde e tenebros şi unde mirosul înţepător intră în piele. aleargă. şpagă. ah, pardon, o mică atenţie. mai aşteaptă. asistente ok, doctor ok. ascultă explicaţiile. te mai linişteşte, dar.. mai multă şpagă.
şi în final, după ce îţi iei “la revedere” de la omul sfârşit. după ce te abţii, poţi s-o iei iar prin subsol, să greşeşti uşile şi aproape să nimereşti la “blocul operator”. şi poţi să şi ajungi acasă.
Filed under: ouch
seen René today, and yesterday To see if I’m smiling (one world documentaries). I realise I like talking about them.. being all opinionated and shit, because I like hearing myself speak. Like I’m intelligent or smth. I don’t even care for an equally bright input. and this blows
and 2day was another proof. “Life” is not fair. So many trials and tribulations. why? why??and in times like these, we can’t do anything about it.change is not in our hands
Filed under: ouch, she's rambling | Tags: aching like humans do, deceptacon, la multi ani!!!, le tigre
pain and me.. he do have a long history together, but our encounters usually happen when we’re by ourselves. we don’t really meet in public. or at least she cuts me some slack till i enter the private zone. but, no. yesterday she did her best to prove how incredibly weak i am.
she took me by surprise: small, sharp pangs in the stomach and legs. then, when i thought i could put her to sleep, she returned and covered me in an agonizing tremble. then my mouth was all dry, i was trying to breathe in some sort of rhythm that could calm the waves of ache but it was almost like the air had no adherence to my diaphragm. oh, and then of course, i began to toss from one side, to the other while thinking, and maybe even loudly crying “why me?”, “please, stop”, “god, let this be over”.it did stop, but only a lot later. guess i had to remember how she feels like. and she does make me f.e.e.l. beyond any notion of control.
but nevermind that!
a loud happy birthday to YOUU, dearest dudette!!! [sorry ab. last night.. :-s]
oh, and yeah, i finally danced for the 1st time (i.e. not alone) on thiiis amazing party song!
Filed under: comes as it goes, dot, ouch | Tags: in spatele spatelui ochiului sunt cioburi
can you tell me how to undo the curse? cuz the times of acceptance are shrinking with each bleak thought. wish i had woken up years ago..
