Filed under: ouch
ar fi ceva de genul: încetează, femeie! opreşte-te! îmi tot zic asta, dar nu ma opresc din citit, recitit, răscitit.. daca pagina aia ar fi tactilă, ar începe să se şteargă tuşul sau ce naibii e ăla. şi e normal.. cred.. să citesc iar şi iar pentru că nu-mi vine a crede. eram convinsă de existenţa a ceva mult mai puţin… prezent. îmi zic: hei, măcar e ceva acolo, e o urmă (leaving traces and shit). dar ce mă fac dacă în acelaşi timp regret? toată partea aia cu “îmi faci rău”, “ne facem rău”, “nu vreau să-ţi fac rău” etc. etc. există şi ea.
e ora 3 şi trebuie să dorm, dar am picat deja pt. vreo 3 ore. ca de obicei, m-am trezit şi nu a fost plăcut. de ce-o zice lumea că dacă dormi scapi din ganduri cotidiene? subconştientul nu e mai breaz!!! sau inconştientul… hmmm.. mă întreb ce parte din mine vorbeşte acum.. pt. că lucidă nu sunt.
somn uşor
(de fapt, n-ar fi mai bine să fie greu? sau de ce i se zice uşor, anyway? în sensul de “să adormi repede”? sau “să-ţi fie somnul lin?” lin my ass!)
