titan pentru ilfov. aşteaptă cu oameni care au venit cu alţi bătrâni pe care îi auzi tânguindu-se după paravan. rude care tot intră. “nu v-am zis de atâtea ori să staţi după perdea?!?!”, “da’ de ce nu vorbeşte frumos cu mine?”(pentru că nu pricepi omule!). sperie-te când, pentru câteva clipe, cineva aude cuvântul morgă şi speri că nu a fost bolnavul tău. observă-l pe individul cu tatuaje pe braţe şi inele la fiecare dintre degetele mâinii stângi care se bucură când află că nevastă-sa e gravidă (totuşi nu înţelege de ce nu-l anunţă nimeni că o internează). şi tu continuă să aştepţi. şi apoi urmează-l pe brancardierul care ţi-l duce în secţie. numai că tu n-ai voie “pe sus”, aşa că nimereşti la subsol. unde te sufoci. unde e tenebros şi unde mirosul înţepător intră în piele. aleargă. şpagă. ah, pardon, o mică atenţie. mai aşteaptă. asistente ok, doctor ok. ascultă explicaţiile. te mai linişteşte, dar.. mai multă şpagă.
şi în final, după ce îţi iei “la revedere” de la omul sfârşit. după ce te abţii, poţi s-o iei iar prin subsol, să greşeşti uşile şi aproape să nimereşti la “blocul operator”. şi poţi să şi ajungi acasă.
