Filed under: random
messing with people’s minds and feelings is too easy. i should stop. stop. but it’s tempting. the game. the boredom.
* i love this band
Filed under: random
i have this nostalgia for something perfect (perfectly unperfect, yet so desirable) that never happened, couldn’t have hapenned, still on a very imaginative level, doable, to be attained and lived and experienced. I keep telling myself that I should really face the fact that some things never turn out the way I want them to and that it’s normal (normal being the key word). I actually manage to convince myself of it and at the same time, I keep preserving that seed, half seed (dunno) that keeps skipping beats, on not such an often basis, rather like a arctic feeling of ‘what if’, ‘in another life’ etc etc.
then again, I get easily influnced by all these external stimuli and they’re everywhere, poking without a warning. no wonder I get perplexed in front of notions, colours and voices.
no wonder I get to write about it without having a clue on when’s it going to take off. it is. now.. gradually. pacing
m.e.
titan pentru ilfov. aşteaptă cu oameni care au venit cu alţi bătrâni pe care îi auzi tânguindu-se după paravan. rude care tot intră. “nu v-am zis de atâtea ori să staţi după perdea?!?!”, “da’ de ce nu vorbeşte frumos cu mine?”(pentru că nu pricepi omule!). sperie-te când, pentru câteva clipe, cineva aude cuvântul morgă şi speri că nu a fost bolnavul tău. observă-l pe individul cu tatuaje pe braţe şi inele la fiecare dintre degetele mâinii stângi care se bucură când află că nevastă-sa e gravidă (totuşi nu înţelege de ce nu-l anunţă nimeni că o internează). şi tu continuă să aştepţi. şi apoi urmează-l pe brancardierul care ţi-l duce în secţie. numai că tu n-ai voie “pe sus”, aşa că nimereşti la subsol. unde te sufoci. unde e tenebros şi unde mirosul înţepător intră în piele. aleargă. şpagă. ah, pardon, o mică atenţie. mai aşteaptă. asistente ok, doctor ok. ascultă explicaţiile. te mai linişteşte, dar.. mai multă şpagă.
şi în final, după ce îţi iei “la revedere” de la omul sfârşit. după ce te abţii, poţi s-o iei iar prin subsol, să greşeşti uşile şi aproape să nimereşti la “blocul operator”. şi poţi să şi ajungi acasă.
Filed under: comes as it goes
today came with a wide range of feelings: it started with nerves, followed by feeling awfully stupid (mainly cuz of all those people there), then mellow, afterwards weird and now I’m just accepting.
I wore my old Linél watch. i went on the rooftops and did some reading in the sun. and met some old timers. and told little lies. and now. i go to sleep.
